Cu fundul in sus

Imi spun mereu ca eu nu pot simti la fel ca altii. Eu simt totul cu o intensitate mult mai mare, mai profunda. Pentru mine totul are o alta textura decat cea reala, un cu totul alt inteles. Pamantul este moale si alunecos. Daca imi apas mana pe el mi se afunda si tot ce pot simti este ceva rece si sinistru. Dupa ce imi retrag bratul inghetat simt din nou briza rece mangaindu-mi degetele rigide. Iarba este foarte dura. Tot pamantul este acoperit cu acesti tepi exact ca un arici. Acele imi penetreaza pielea ca prin unt, iar sangele de un albastru electric mi se prelinge pe piele. Apa este si ea dura, atat de dura incat pot merge pe ea. Remarc ceva ciudat: cand pasesc pe apa cu piciorul stang simt raceala, iar cand pasesc cu dreptul simt caldura. Ignor senzatiile ciudate si ajung din nou pe acest pamant neobisnuit de moale. De asemenea sentimentele mele sunt complet date peste cap. Dragostea o exprim prin ura, iar ura prin dragoste; calmul il exprim prin furie, iar furia prin calm; fericirea prin tristete, iar tristetea prin fericire.
Cand iubesc pe cineva fac tot posibilul sa il ranesc. Nu stiu daca acest lucru il fac voluntar sau involuntar, insa il fac. Cand urasc pe cineva fac orice numai sa-l vad fericit. Mi se pare atipic, insa nu ma pot stapani. Ma gandesc ca o persoana, cu cat se bucura de viata si este mai fericita cu atat ii va fi mai greu sa se desparta de aceasta stare sau de aceasta lume... Cand sunt calma distrug tot ce imi cade in mana. De asemena tip, zgarii, lovesc, dar totul este normal pentru mine. Cand sunt furioasa stau trantita intr-un scaun si privesc in gol gandindu-ma la cele mai pasnice lucruri la care se poate gandi o persoana. Simt nevoia sa raman pe veci in acel scaun. Cand sunt fericita plang. Un hohot de agonie euforica. Nu stiu cum sa-l descriu. Un planset care seaca toate apele. Cand sunt trista rad. Un ras diabolic de fericire, malefic din toate punctele de vedere, dar totusi fericit.
Orice lucru pe care un om il simte intr-un fel, eu il simt total invers. Totul este cu fundul in sus. Stau spanzurata deasupra cerului. Ma uit in sus si vad ariciul. Nu inteleg de ce anume stau atarnata. Ce ma tine asa? Cand ma uit mai bine vad orizontul incolacit de gatul meu. Sunt moarta? Dar moartea pentru mine este viata, iar viata este moarte... Deci sa inteleg ca abia acum imi incepe viata, apoi moartea, apoi din nou viata...